Vine o vreme cand trebuie sa mananci toata imensitatea aia de alb cu gust amarui si sa o transformi in apa. Sa cureti
griurile cu rece, sa ingheti momentul , fibrele din pulover, zambetul si ochii. Sa arunci discurile, cele demachiante si cele carnivore, sa-ti cumperi perechea ta de papuci de casa cu care sa urci toti muntii prin zapada rece si nesatula.
Trebuie sa-ti purifici prin ardere continua intreaga genetica a ideilor, sa respiri galben verzui, sa aduni toate detaliile sticloase, acre si taioase in cutia dulce si rosie ascunsa intr-o poveste nespusa inca, in dulapul de jos.
Vine si minutul in care trebuie sa renunti la fiecare fibra, la fiecare por, la culoare, la lumina, la tine. Si trebuie sa aduni marea ta in sticla cu mesajul ala scris cu CAPS, cu destinatarul pierdut. E mesajul din Drafts, cel cu care mergi pe strada, cel care te asteapta de la serviciu, care un te lasa sa adormi si iti umple plamanii de mult prea mult aer.
Si trebuie sa scoti si fumul ala vanilat dinauntrul sentimentelor si disperarilor tale, sa arzi tacerile din piept, sa cureti praful de pe “viitor”, sa incepi cu verde, sa termini cu rosu, sa un te mai intorci.