Archive | Martie 2009

In.Orasul.Iasi.Ro

O zi frumoasa de iarna  in capitala culturala a Moldovei… .Soarele troneaza peste intreg Iasul.Ma trezesc dimineata dupa o fabuloasa incursiune in lumea lui Freud scurtcircuitata de ceasul desteptator, cu un puternic avant pionieresc de viata ,, cu marea-n suflet scoica mea”  Vivace, imi beau cafeaua cu lapte sh plec spre universitatea unde jertfesc de cativa ani incoace, in fiecare zi neuroni. Linistea diminetii si soarele vioi imi mangaie crestetul, oamenii amortiti incep sa se trezeasca, magazinele inecep sa se deschida….. utopia nu-i nimic! …..insa, nu imi sfarsesc gandul caci din spate un glas gajait isi indreapta aprecierile catre mine, cu o interpretare demna de Oscar: ,,domnisoara ce c..r ai? Cu ce l’ai crescut?”…si de aici incepe Iasul.In mine se trezesc la viata tendinte criminale, ma intorc nervoasa si ii aplic un tratament intesiv cu piciorul drept in speranta k nu va mai putea perpetua specia ….din pacate imi uitasem acasa schemele de kung –fu si m-am limitat la a-i arunca o privire de om suferind grav cu colecistul.

Imi vad de drum incercand sa imi revin din agresiunea psihologica la care am fost supusa si ma indrept spre mijlocul meu frecvent de transport, tramvaiul. Incerc sa ma refugiez cu privirea in verdele crud ce a mai ramas, la fiecare colt rasarind insa, nimeni altii decat “strajerii pubelelor” sau mai simplu, boschetarii de zi cu zi ce in ultima vreme s-au inmultit (probabil ca le prieste aerul de la mine din cartier). Cuplul vestit (Lentza & Nelu’) care se cearta si se impaca precum starurile holywood-iene, ne ofera reprezentatii dramatice, la scena deschisa in functie de anotimp. In ciuda primului incident incep sa ma consider norocoasa : boschetarii sunt la locul lor toti si nu cred k au nici o sansa sa se trezeasca pana dupa-amiaza…astept in statie tramvaiul care de fiecare data cand sunt in intrziere( si se intampla mai mult decat frecvent ) nu vine. Intr-un final ajunge clatinandu-se de parca se pregateste sa sara de pe sine, tramvaiul 1(Tatarasi –Copou).Burdusit de studenti si de dinozauri ( imi cer scuze fata de oamenii batrani vizati in context) care se grabesc tot timpul sa mai prindao „coada” pe undeva, tramvaiul este o adevarata apocalipsa a miasmelor. Te intampina mereu,  in functie de cat de norocos esti, mirosuri care mai de care mai stridente si deloc imbucuratoare simtului olfactiv. Reusec cu o vointa de fier sa ma refugiez in gulerul meu si trec peste acest aspect, cu aceeasi grimasa de om grav bolnav cu colecistul, preocupandu-ma de buzunarele de la rucsacul meu ( in memoriam portofelelor mele furate, va sfatuiesc precum Marius Tuca sa “Tine-ti apoape!”tot ce aveti de pret ). Prin Targu Cucu incepe sa -mi surada norocul, dinozaurii coboara in mare parte  si tramvaiul incepe sa devina mai aerisit. Nu incep bine sa ma complac in noua situatie ca subit, vestitul boschetar ce se urca in aceasta statie de obicei, ma confunda cu Dulcineea lui (desi sunt blonda) si se indreapta vertiginos catre mine cu bratele deschise, caci unde dragoste nu e nimic nu e ! Am ramas incremenita si pret de cateva secunde mi-am rememorat intreaga viata ….am fost slavata insa de un tanar student aratos ce a sarit in ajutorul meu …..si am trait fericiti pana la adanci batraneti!…. Ei bine NU! Am fost salvata de usile tramvaiului (deloc aratoase) ce s-au deschis, iar boschetarul s-a gandit ca ar fi mai avantajos sa coboare decat sa ma imbratiseze patimas :-&… . a fost probabil ca a fost cea mai fericita zi din viata mea !

Imi continuu calatoria de jumatate de oras si ma rog sa nu prind semafoare ca iar intru la si un sfert si catedra e la usa(bineinteles ca le-am prins pe toate ). Trecand si de ultimul semafor tramvaiul prinde o viteza de mertzan  insa bucuria nu dureaza mult 😐 pentru ca in vestitul deal al Copului  regulile rutiere nu s-au inventat inca asa ca asteptam de vreo zece minute sa se miste din calea tramvaiului un baietas cu un audi si cu ochelari pe care scrie mare D&G ;inaintam cu cativa metri la 5 min iar usile nu se deschid k sa putem sa ne luam soarta in propriile maini. Ajung in sfarsit la Universitate si ma indrept spre sala de curs, pregatindu-mi replica : ”ma scuzati dar a avut o intarziere tramvaiul”(avand in vedere ca o parte din profesori se deplaseaza ei insisi cu tramvaiul, aceasta replica este de-a dreptul sensibilizatoare).

Trecem cu bine peste curs absorbiti fie de discursul profesorului , de cel scris al colegei mele care imi relateaza ce a mai facut aseara, fie de sacrul X si 0 . Urmeaza o binemeritata pauza de doua ore in care vom merge sa bem o cafea si sa mancam ceva la Balena. Nu va ganditi prea departe, desi suna exotic, Balena e un fast-food in care ne pierdem timpul in fiecare zi filosofand in fata unei cafele, 3 in 1 sau o ciocolata calda la plic sh un strudel sau ecler dupa caz. Avand preturi ce se aseamana veniturilor noastre, un loc la Balena este extrem de pretios la ora pranzului. Am gasit insa masa preferata din colt sh ne asezam frumos la rand (pentru asta m-ar invidia dinozaurii)  sa ne luam fiecare portia de cofeina si de calorii. Masa rotunda ne imbie la discutii care mai de care mai savante iar linistea cauzata de o intrerupere de curent e binevenita. Savurand, deocamdata tacit din preparatele noastre, mai ca ne sare mancarea din gura cand auzim aprecierile colegilor nostrii de la masa vecina, care lipsiti de orice inhibitii se exprima extrem de plastic si tare la adresa noastra. In cateva minute intreaga incepere (e drept mica) a balenei rasuna de rasete si aprecieri imbecile. Fiind langa priza, de ce sa nu-si incante topârlanii si simturile alterate cu niste manele racordate la telefonul bengos, ca pe tarla. Intre timp a venit si curentul electric, rasunand de cealalta partea a balenei Shakira intr-un “ficiring” de zile mari cu Guta. Ne terminam cu noduri mancarea si ne tiram ingrozite de la Balena noastra care a fost invadata de toparlani.

Mergem in gradina botanica sa fugim de trafic si tevi de esapament. Intram pe din dos ca tot romanu’ ca e deschis  si ne avantam in verdeata ce nu se mai termina si in linistea ce ne invaluite mintea si sufletul. Nu apuc bine sa ma cufund in meditatia mea transcedentala  ca aud un amenintator latrat si vad stupefiata cum se indreapta spre mine un caine lup  slobod si fara nici un fel de botnita….un al doilea moment in care mi-am rememorat intreaga viata  si imi parea rau ca nu i-am zis lu mama cat de mult o iubesc. Onania insa s-a oprit, desi eram apetisanta, la strigatul unei doamne in varsta ce se plimba linistita cu mainile la spate. Ne impachetam toate gandurile si filosofiile de viata si ne tiram si de aici.

Timpul s-a scurs ca de obicei  si trebuie, cu durere in suflet  sa mergem la ora. Ne afundam in studiu care mai de care mai complex : lingvistic – spanzuratoarea, estetic – si-a schimbat colega paru’ , logic- X & 0 si asa mai departe. Orele zboara si iata si sfarsitul unei zile aprope perfecte in care norokul a fost de partea mea.

Obositi de atata „studiu” luam fiecare mijlocul de transport specific zonei in care locuim. Eu urc in tramvaiul meu si caut din priviri un scaun in care sa meditez pana cand ajung acasa. Gasesc un scaun la fereastra (mai bine nu se putea:D)  Ma trezeste insa pe la jumatatea drumului  in plin centru, o priveliste mai mult decat groteasca : un domn care desi nu parea a face parte din gashca “strajerilor pubelelor” isi „elibera vezica de greutati” langa un sarman boschet, in fata Manastirii Golia, clatinandu-se precum un copac in bataia vantului. Mi-am intors privirea rapid  incercand sa sterg imaginea de mai devreme  si am constatat cu stupoare ca vecinul din dreapta mea nu e nimeni altul decat vecinul aratos din cartie  care imi zambeste frumos …kkt!!!!!… .cand m-am trezit insa am constatat ca alaturi de mine se afla nimeni altul decat vestitul nebun, din grupul celor 4 si cel mai violent. Am uitat sa spun ca pe langa boschetari, aerul din cartierul meu prieste si unei gasti de nebuni, specializati fiecare pe domeniul lor bine stabilit : unui dintre ei vorbeste inversunat de Dumenzeu si injura pe toata lumea , altul recita si vorbeste foarte savant ,cel de al treilea este un adevarat dictionar de expresii triviale si ultimul e foarte mare si cred k e claustrofob pentru ca de fiecare data cand se apropie cineva de el, fara sa ii invedeze spatiul privat (in special femei) incepe sa imparta palme si pumni in toate partile. Ei bine, langa ultimul am nimerit sh eu in aceasta zi mirobolanta. Mi-am intors privirea brusc, desi riscam sa ramad afectata pe viata si am incercat sa nu ma misc tot drumul…speram sa coboare macar cu o statie inaintea mea insa nu a fost asa ; ma consolasem deja cu gandul ca voi merge pana la Tesatura in tramvaiul groazei..In final norocul, coleg de gradinita :D, mi-a suras frumos iar mastodontul irascibil s-a ridicat sa coboare. Am zbughit-o la ultima usa si am coborat in viteza, kum prind eu de obicei numai in cazuri de urgenta.

Am ajuns intr-un final la vizuina mea fermecata unde fiecare lucru aruncat si aparent dezordonat, are de fapt un rol extrem de bine determinat, primindu-ma toate ca pe o adevarata „regina”. Patutul meu, niciodata facut, ma priveste imbietor iar cd-playerul zace singuratic pe mitzoasa de pe jos. Dechid TV’ul ca romanul si privesc cum se perinda personaje mai mult decat „pestrite” prin fata camerelor: un ciobanas resemnat insa bogat, Nikita care mai propovaduieste cu glasul sau induiosator invataminte religioase, o domisoara cu buze mari care se pare ca vrea sa cante, zane si calaveri ai surprizelor  si reclame ce ne promit “fericire in rate”. Inchid insa “taraba” informationala, ii dau libertate cd playerului meu singuratic si deshid standul de vise, promitandu-mi solemn ca maine nu mai ies din casa!


Anunțuri

Imi place ….

In urma unor filosofii “profunde si intense” am ajuns la concluzia ca primul pas spre a avea o viata fericita, este sa stii ce iti place si ce nu.Astfel, se scormoneste prin memorie ,si se intokmeste o lista ( K aia de cumparaturi ) in care tb trecute toate activitatile, cat de marunte ar fii ele, care iti aduc satisfactie (materiala sau spirituala). In consecinta eu mi-am organizat sarguncios listuta mea, sau, mai bine zis , biletul catre fericire 😀

Asadar :

Imi place sa ….NU ma trezesc dimineata,

Imi place cand mirosul de cafea se intalneste pe hol cu acordurile de jazz,

Imi place sa bat strazile cu castile in urechi,

Imi place sa ii fac lipeala unui roze arogant si rece cu o distinsa prajitura de ciocolata,

Imi place inghetataaaaaaaaaaa !!!!!!

Imi place sa ascult o saptamana intreaga ( la maxim) Omar Faruk Tekbilek (chiar daca vecinii e pos sa ma suspecteze ca sunt membra vreunei celule teroriste)

Imi place sa ascult Sting intr-o zi mohorata de toamna, agatata de o cana de ciocolata calda

Imi place sa ma uit la filme cu Mos Craciun si sa mananc portocale iarna,

Imi place sa deschid geamul pe la 5 si sa adorm  primavara,

Imi place sa dorm porceshte dupamiezele de vara ,

Imi place sa stau o zi intreaga la coafor,

Imi place sa adun scoici de fiecare data cand se iveste ocazia,

Imi plac papucii cu gheare de la Mosu fratemiu,

Imi place sa rad zgomotos, si nu ma intereseaza ce zice lumea,

Imi place sa fiu lenesa dar urasc lenesii,

Imi place sa critic tot ce imi iese in cale,

Imi place sa ma “inec” in Pink Martini,

Imi place la nebunie albul numai langa negru si invers,

Imi place cand seara ma asteapta vioaie langa monitor, cana mea pe care scrie mare“ Coffee”,

Imi place sa pierd noptile de dragul somului de a doua zi,

Imi place sa bem cafeaua pe ritmuri de bossa nova,

Imi place sa „batem campii” impreuna……


Unde sunt Barbatii??????

Se intampla un fenomen ciudat, eu nu mai vad barbati pe strada:-??…am fost la oftalmolog dar tot nu am rezolvat problema :-??. Vad in schimb noi specimene care mai de care mai colorate, cu gura mare si creier putin. Observ cu stupoare cum barbatii mioritici se diferentiaza in mai multe specii, după cum urmează:


Mioriticul de Tranzitie – este parvenitul care imbină cu maiestrie radacinile sale profund rurale cu pantofii cu bot ascutit made in China, blugii din Turcia si freza de mercenar american. Acest specimen emergent in societatea românească de tranzitie obisnuieste, in ritualul ce vizeaza atragerea femeilor, sa defileze cu maneaua la maxim in noua sa masina achiziţionată din Italia sau Spania, după caz şi sa isi arate virilitatea prin tricoul alb mulat pe care deseori scrie cu argintiu sau auriu D&G sau de ce nu “De puta madre”.În periplul său în societate Mioriticul de tranziţie se evidenţiază printr-un limbaj saracacios in elemente lexicale, de-a dreptul primitiv, fiecare discurs scurt, intrerupt si balbait sfarsindu-se cu binecunoscuta formulre, Ce p.. mea! NOTA : mioriticului de tranzitie i se asociaza si specia feminina acest gen, in plina crestere, care il completeaza, poluand…paron perpetuand specia intr-un ritm ingrijorator de alert.


Insistentul libidinos – categorie de barbati cărora le lipseste cu desăvârşire pe lângă bunul simt si cel al ridicolului. Au un comportament preponderent idiot nu vor sa inteleaga k sunt refuzati si k mai mult de atat nu pot. Atunci cand sunt refuzati, ripostează cu vehementa transformându-se în “porkusori isterici” :))). Insistentul libidinos apeleaza de cele mai multe ori la stereotipii expirate si este in stare sa te “miluiasca” la fiecare doua secunde cu cate un “te iubesc” chiar daca nu te cunoaste. Libidinosul are impresia k te-a cucerit de la primul salut si se minte permanent  ca este un macho. Discursul libidinosului este deseori imprimat de diminutive scoarboase menite sa impresionze (in mintea lui bolnava) sexul slab. De asemenea, libidinosii nu cunosc notiunea de spatiu vital si se maniefesta printr-o “afectivitate” debordanta de-a dreptu scarboasa. In societate insistentul libidinos deseori reuseste sa se infiltreze datorita tupeului sau inascut si a lipsei simtului ridicolului care dau nastere unei sociabilitati patologico-sufocanta.


Haiducul inchipuit este cel care trece in fiecare zi “ pe răboj” cati litrii de vin a baut cu o seara inainte, cate femei a avut si ce fapte de vitejie a mai facut in periplul sau perpetuu din petrecere in petrecere. Cu o serie de idei (de altfel putine) speculează pentru a-si crea o imagine dinamica de care se agaţa (si agata) permanent. Haiducul inchipuit ajunge de cele mai multe ori la concluziile mioriticului de tranzitie şi in ciuda imagini sale rebele este imbuibat de prejudecati.


Isteţul alunecos este specia masculina cu un creier functional, care isi foloseste de cele mai multe ori instetimea cu scopul de a manipula in special sexul opus. Cu flerul si charisma din dotare reuseste sa se infiltreze in subconstientul feminin, iar prin aroganta ajunge sa se mentina la loc de cinste in mentalul feminin. Istetul alunecos este cel care arunca momeala si pleaca, cel alaturi de care petreci momente intese, dar scurte si rare pentru ca mereu uita sa te sune. Dotat cu un simt al umorului bine dezvoltat, ironic deseori arogant, dar in acelasi timp manierat, istetul alunecos este intr-o permanenta “cautare” ceea ce provoaca fiecarei femei care il inconjoara iluzia ca il pot imblanzi si ii pot “curma” cautarea. Istetul alunecos dispare cand iti este “lumea mai draga” pentru ca fie si-a gasit o noua “vocatie” fie pur si simplu s-a plictisit, avand nevoie mereu de noi provocari.



Intelectualul fătălau- este cel care isi petrece 99,9 % din viata alaturi de mama sa si restul gandindu-se la ea. Cu un bagaj de cunostinte probabil de invidiat, cu care deseori epateaza si care nu ii folosesc la nimic, intelectualul fatalau este de cele mai multe ori egoist, imbuibat de prejudecati si las. In relatiile cu sexul opus, intelectualul fatalau este deseori tâmpsi debordeaza de maniere .


Profitorul speculant – este economistul relatiilor interumane, specia care vede in fiecare persoana un mijloc de a-si atinge interesele. Acesta “cantareste” orice situatie sau relatie (inclusiv cea de cuplu), astfel incat sa obtina cat mai multe beneficii cu costuri minime. Profitorul este cel care viseaza sa castige la LOTO ca sa se faca patron si sa isi cumpere gagica cu silicoane, dar pentru ca putini reusesc acest lucru se multumesc sa practice toata viata “pupincurismul”.De asemenea profitorul speculant isi cauta perechea in conformitate cu declaratia de avere a acesteia. Daca si-a gasit jumatatea dorita, pentru a-si asigura traiul, profitorul speculant isi indeplineste cu maiestrie rolul sau umil in relatie, aceasta fatza fiind insa doar o aparenta. Cu un tupeu gigantic mereu stand la panda, profitorul speculant duce permanent o viata duplicitara, profitand de “slabiciunea” feminina care deseori se traduce simplu prin PROSTIE!


Familistul plicticos este specia care are profunde reminiscente comuniste. Cu un nivel mediu de cunostinte si capacitate cognitiva, aceasta specie este “flegmaticul” masculin, cel care fara foarte multa agitatie, si fara prea multe evenimente isi desfasoara activitatea intr-un mod deseori plictisitor. Angrenat in toate activitatile obiceiurile si stereotipiile societatii este cel care te cucereste de fiecare data cu trucuri ieftine de genul trandafirului rosu si inimioarei din plush, de ziua Indragostitilor …(bleah!). Familistul este cel care vrea sa duca o viata comoda, alaturi de jumatatea sa, sortita in mod obligatoriu sa isi petreaca 90 % din timpul ei gatind iar restul facand copii.


Lista poate continua iar speciile se pot hibridiza.

In concluzie, astept sa intalnesc si eu un barbat caruia sa nu îi fie frica sa iţi faca un compliment (cu intentia minimă de a te asorta cu asternuturile lui), sa isi sustina principiile (daca le are),un tip pentru care viata e ceva mai mult decat betii, dosuri feminine si “balcoane”, kre este constient de calitatile si defectele sale, kre traieste pe baza unor principii si nu le flutura in vant doar ca sa agate gagici. Un tip care nu se sperie k daca il inviti la o cafea il ceri de “nevasta”, un tip care nu te vede agatata de o cratita sau de vreo bara intr-un club de noapte, kre nu visează să castige la Loto k sa se faca patron, kre “Vede” si nu se “Holbează”, kre Ascultă si nu Aude, pentru care declaratia de avere nu vine la pachet cu tine, kre nu te impresioneaza cu manierele sale debordante citite intr-o carte facuta cadou de fosta prietena la despartire, kre nu este imbacsit de prejudecati si kre nu isi camuflează frustrările în mârlănii……paper dreams !

Un pas inainte???

Ce inseamna de fapt experienta de viata, la care ravnim cu totii la inceput de drum,  si cu care ne bat la cap parintii in repetate randuri. Pusa la loc de cinste, acesta „experienta de viata” se traduce printr-o serie de reguli nescrise ale relatiilor interumane, care ne transforma treptat in mici monstrii ai societatii dominati de rautate si indiferenta. Inveti astfel pe parcurs  ca:

Pe toata lumea doare la 5 metrii in spate de tine

Ca nimeni nu iti va recunoaste calitatile decat daca ti le pui pe o pancarta si o legi de gat

Ca prietenii sunt doar exceptii iar restu – s doar interese comune

Ca nu exista scrupule cand vine vorba de interese

Ca numarul de fetze de la „lada cu zestre” sunt inepuizabile

Ca egoismul este litera de lege peste tot

Ca prostia si rautatea fac o” Casa de Piatra”

Ca intotdeauna calitatile se compenseaza cu defecte

Ca nu iti face nimeni un compliment decat daca are vreun interes

Ca trebuie sa ai intotdeauna un As in maneca pentru oricine

Ca prezumtia de „inofensivitate” a fiecarui om  este  doar un ideal

Ca indiferent de situatie si context, te nasti, traiesti si mori SINGUR!

Oricat as vrea sa cred ca aceasta „experienta de viata”  este utila, nu pot decat sa raman cu un profund sentiment de degradare umana 😐