Archive | Mai 2012

„Atunci cand m-am inecat…”

Nu stii niciodata in ce zi si la ce ora urmeaza sa te ineci. Fiecare zi e doar alta zi in care pasesti pe tarmul ud si rece, gata sa intri in valuri si sa scarsnesti intre dinti nisipul timpului scurs in fiecare secunda a fiecarui minut. Intri in apa mereu pregatit, asa cum te-au invatat, mai intai pana la glezna apoi pana la genunchi. Pleci din inertie in directia spre care ai plecat si ieri ghidat mereu se insemnul  rosu care pluteste arogant  si iti indica limita peste  care un stii si un poti sa treci.

Marea te surprinde mereu, te invaluie si te ademeneste cu curentii ei calzi si reci, acolo unde vrea ea. Faci pasi mari si mergi convins catre o directie insorita, colorata si vesela. Te trezesti  invaluit de o apa spumoasa si adanca, intr-un Est cu prea multe asteptari goale, regasiri, cu prieteni  vechi, noi, existenti, inchipuiti sau modificati genetic,  cu  prea multe cuvinte, cu peretii albului tau interior, cu bucati de amagiri si franturi de iluzii .

Intr-o fractiune de secunda supraomenesca apa iti ajunge la barbie, intelegi ca  incepe un final dar nu poti sa te impaci cu idea ca este finalul tau. Stii ca nu mai ai cale de intoarcere si  incremesti cu un picior in groapa. Vartejul care te asteapta, iti atinge usor glezna si te lasa sa intelegi ca e pregatit pentru tine. Nu mai apuci sa te uiti in urma caci ultimul val te arunca in amalgamul de sunete, culori, cuvinte, sentimente, vise, iluzii, trairi, tradari, imagini si zile.Te zbati si iesi la suprafata catre o lume care un te vede de atatea valuri si un ai putere sa strigi. Cu ultimele forte reusesti sa vezi pentru utlima data largul marii si pentru prima data nermarginirea ei nu te mai sperie.

 Timpul se dilata impreuna cu fiecare por si celula din corp. Renunti sa te mai zbati sa iesi la suprafata. Mare te acopera cu toata imensitatea ei ca o patura pufoasa. Sunetul ei surd devine armonic incadrat de o liniste pe care nu ai auzit-o niciodata. Apa iti intra nesatula pe nari si pe gura, iti intra prin piele si in intreaga ta chimie fizica si metafizica. Incepi sa-i intelegi limbajul, inveti sa o asculti. Vrei sa te dizolvi in ea si ca intr-un puzzle sa dai drumul cautarilor fara rost, regretelor, iluziilor, aluziilor si confuziilor, viselor prost inramate, fetelor si sufletelor Kitsch-oase care ti-au imbatranit retina. Te pierzi in bratele eternitatii ei, in imponderabilitatea gandurilor si simturilor iar imensitatea ei iti ofera libertate. Aici nu mai simti nici valurile care iti taiau bucati din suflet, aici nu exista speranta pentru ca nu exista dezamgire, nu exista cuvinte, culori, ochi, zambete, piele, vise, dinti, tu, celelalte, eu.

E momentul unic in care te intalnesti cu tine insuti.

Anunțuri

Cu Miorita la Psiholog

Daca v-ati intrebat vreodata de ce sunteti tristi, ingandurati si de ce nu pesimisti,  nu va nelinistiti, nu este vina voastra e doar a neamului.

Intr-un moment de profunda epifanie, marcat de  masa de pranz, am realizat ca trasatura de baza a poporului roman,  nu este nici ironia, nici eroismul, nici inspiratia poetica ci setea (de nestins) de tristete continua. Si daca pana in momentul de fata un suna nici un clopotel in cutia craniana si nu pica nicio fisa, ma simt obligata sa fiu mai explicita.Image

Atunci cand intr-o zi insorita, totul merge struna  si te surprinzi razand cu gura pana la urechi, intelepciunea populara ancestrala, carpato-danubiano-pontica iti trage doua palme si iti aminteste ca “nu faci a bine”; trage-ti trei scuipati in san si revizuieste-ti atitudinea, ca nu se stie ce osanda te asteapta dupa colt, oricum “Ce ti-e scris in frunte ti-e pus”. In cazul asta un te mai stresa sa ai aspiratii foarte inalte “soarta”decide totul (si de cele mai multe ori este tragica) plus de asta razvratirea este cu totul inutila, principiul de baza al existentei ignoranto-imbecila nu piere niciodata, deci tine minte “Capul plecat sabia un-l taie”(!!!)

Si daca te nenoroceste la psihic vreun sef nervos sau te-ai pricopsit cu vreun vecin  jerky, nu te stresa sa scapi de ei  pentru ca o sa le duci lipsa. Filosofia ancestrala ti-o spune verde-n fata “Rau cu rau, dar mai rau fara rau”. Asa ca, de ce sa te plictisesti de atata bine cand viata poate fi atat de tumultoasa, ca doar „Râsul e frate cu plânsul”  (Nota pentru mine: don’t give up!).

Ei si cand vine vorba de “visteria” personala, argintii mioritici sunt la mare adapost, caci “Ai, dai, n-ai. Ia nu da, să vezi cum ai”.  Mai mult decat atat,  seria ghinioanelor tale banesti va incepe dupa primul deget,  stim doar ca “Daca dai cuiva un deget iți ia toată mâna”. Si oricum ar fi, de ce sa te straduiesti sa faci fapte bune cand “Nici o fapta bună nu scapă nepedepsita!”

Si daca vrei un test rapid al prieteniilor tale (imaginare  sau nu) nu te chinui cu principii, valori sau alte avioane, filosofía ancestrala iti da un sfat extrem de practic, “Prietenul la bani se cunoaște”. Nu te teme, prietenii sunt oricum doar niste cunostinte direct proportionale cu influenta pe care o au in comunitate, “interesul poarta (mandru) fesul”. Mai mult decat atat nu cauta sa iti  faci multi prieteni, caci ruda lui Burebista s-a rugat intens sa-l “fereasca Dumnezeu de prieteni, caci de dusmani se fereste si singur”.Nu te stresa nici cu familia, “branza este peste tot pe bani” .

Ei si daca te pun “fortele intunericului” sa te apuci de iubit (fiinte umane) sa vezi tu cum filosofia mioritica e mai tare decat doctorul Andrei 9595. Daca nu stiai pana in prezent, relatia voastra este bazata  in totalitate pe o mare minciuna, caci “Adevărul se spune la despărțire”, asa ca un te mai obosi “Sa despici firul in 4” cand oricum fatalitatea sade linistita dupa colt, “De ce îți este frică, de aia nu scapi”. Nu te hazarda degeaba cu povesti despre Feti-Frumosi, alea au fost niste rataciri ale unor scriitori aflati in stare de ebrietate. Nu te stradui sa iti gasesti perechea, ca ti-o  faci cu mana ta: “Dragostea e ca o doctorie: dacă e prea multă te omoară” si plus de asta “Din prea mulă iubire se întâmplă lucruri neplăcute”, mai ales daca n-ai nimerit-o din prima, caci “Dragostea dea 2-a oară e ca apa chioară”. Continuand sub dictonul mioritic “Dragoste cu pacoste”, te informez ca un trebuie sa depui prea mult efort pentru cel/cea de langa tine, nu este singurul/singura de pe planeta, stai linistit, te asigura intelepciunea populara ca “După tramvai și după femei /barbati să nu fugi niciodată”. Stimate doamne si domnisoare, va informez ca filosofia populara carpato-danubiano-pontica va uraste rau de tot si va considera “Un rau necesar”. Mai mult decat atat, le dezvaluie testosteronilor mioritici, un secret de nebanuit: “Femeia nebătută e ca moara neferecată”. Dar un va dezamagiti,  reteta barbatului perfect pentru dumneavoastra zace tot in filosofía populara. Daca erati confuze pana acum in alegerea criteriilor  barbatesti  este IMPETUOS NECESAR sa stiti ca “Un bărbat adevărat are argint la tâmple, aur în pungă si otel unde trebuie”.

La capitolul munca lucrurile nu sunt atat de tensionate. Conform pincipiului “Las-o bah ca merge-asea”, nu te  rupe in figuri, “Mulți văd, puțini cunosc”. Mai mult decat atat, “reteta marilor succese” , rezida din “pauzele lungi si dese”. Si apoi de ce atata stres si munca, legea compensatiei nu functioneaza pe taramul acesta magic, astfel ca “ Cine e harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i lenes si chiuleste are tot asa.” Daca totusi iti propui sa faci treaba, nu uita doua principii de baza: “Fă-te frate cu dracul până treci lacul” si-apoi “Cine-mparte, parte-și face”. Si uite-asa in tara noastra, ne propunem zilnic sa facem “ din cacat, bici” ( da de cele mai multe ori ramanem la nivelul 1 )

Daca ati experimentat macar o data in viata una dintre situatiile expuse in randurile de mai sus, inseamna ca sunteti roman. Daca apar manifestari neplacute, mutati-va in padure sau fugiti din tara!