Archive | Mioritice de Tranzitie RSS for this section

Cine este Zmeus ?

Stimate doamne, domnisoare si domnite, reprezentate ale sexului frumos (si de cele mai multe ori slab) va informez pe aceasta cale ca suferiti activ sau pasiv, de o afectiune neurologico-afectiva grava, asa-numitul Sindrom Zmeus sau a Zmeusului Inchipuit. Daca pana in prezent nu ati avut manifestari neplacute este pentru ca nu v-ati dat seama. Fac apel, in consecinta, la memoriile dumneavoastra afective, cu precadere, unde intr-un colt bine pazit, inconjurat de o lumina orbitoare si acompaniat de un cor celest, urcat vesnic pe piedestalul din ventricolul drept se afla EL.

Cine este EL?

EL nu este un simplu muritor. Este acea fiinta aflata mereu la conjunctia dintre Luna si Soare, Uman si Divin, Failibilitate si Infailibilitate, care in trecut v-a cauzat tulburari cardiace si cognitive adica v-a tras clapa sau in prezent se joaca cu sentimentele dvs. Un astfel de EL exista pentru fiecare dintre locatarele planetei Venus, pastrat cu pretuire in cutiuta craniana, la sectiunea “drame si dramolete, in direct si-n reluare”. El Intruchipeaza marea tragedie feminina si de fapt motivul pentru care vrei sa te simti o Joanna d’Arc a inimilor frante, o eroina pe altarul dragostei neimplinite, deci, o victima a propriilor aberatii.zmeus 2

EL pare sa fie mereu ultimul subiect valoros din specia sa, este de o inteligenta si sensibilitate rar intalnite, are in mod logic mereu dreptate iar fiecare gest, gand, cuvant si miscare de spranceana sunt atent gandite si menite sa transmita un mesaj profund de umanitate si inteligenta dar deseori ele un transmit nimic.

EL pare ca este invaluit intr-o aura de legenda, de la firul de par care sta sui pe cap, dintele stramb care iese in evidenta cand rade, degetul mic de la piciorul drept, pana la cum inghite si cum sta pe ganduri desi de cele mai multe ori nu se gandeste la nimic. Si fiecare particula din pielea lui este perfecta ca intr-un pictorial photoshopat masiv si pana si ploverul ala, care e jumate sintetic, se aseaza atat de bine incat starneste privirea sclipitoare si zambetul tamp pe fata femeii aflata in plin delir sentimental.

Si vrei sa imparti cu el fiecare raza de soare si particula de ciment, guma de mestecat si fibra din cearsaf, firul de iarba si celula, fotonii, electronii si neutronii extistentei tale efemere. El este nobil in cuget si simtire, de o inteligenta ascunsa, pentru ca de cele mai multe ori este inexistenta. El iti ghiceste gandurile de fiecare data, iti prinde megahertzi din zbor, astfel incat nu exista niciun argument logic pe suprafata Pamantului, care sa contrazica faptul ca EL este sufletul tau pereche.

Cine este EL de fapt…

EL este de fapt Costel/Gheorghe/Vasile/Ion de la scara C, un om obisnuit care n-a facut fapte de vitejie la viata lui, la fel ca si tine, habar n-are ce-i cu el pe Pamantul asta si pe care l-ai miluit cu o serie de atribute supraomenesti. Si cand se gandeste asa mult si intens ca un erou civilizator, nu se gandeste cum sa salveze omenirea si nici macar la tine, se gandeste ce sa manace la pranz, ce program artistic are in weekendul viitor si eventual cum sa mai combine domnitele naive si idealiste.

EL este de fapt baiatul ala care ti-a zambit frumos intr-o dimineata de vara cu miros de tei cand te duceai la biblioteca si cand in mod epifanic ii cadea pe fata o prima raza de soare. EL este marea ta iubire din liceu,  baiatul care ti-a zambit in autobuz sau in tramvai, vecinul pe care l-ai descoperit dupa 10 ani, colegul de facultate pe care nu prea l-ai bagat in seama, fostul coleg de serviciu, prietenul prietenei tale, viitorul tau iubit, fostul tau prieten.

EL nu este decat imaginea care iti ruleaza in mod repetitiv pe retina, pe care ti-ai mesterit-o cu migala si iscusinta din propriul aluat, astfel incat n-ai mai avut timp sa-l cunosti. El este suma asteptarilor, iluziilor si confuziilor tale survenite ca urmare a expunerii indelungate la filme americane cu happy end, analizei profunde  a conversatiilor de pe mess, utilizarea obsesiva a facebook-ului ca instrument de urmarire  sau a  dezbaterilor cu prietenele pe fond alcoolic.

EL nu este.

Sindromul Coccus Confuzus Interruptus | Cititi cu si mai multa atentie prospectul

NOTA : In limbajul popular Sindromul Cocosului Dezorientat

Prezentare

Sindromul Coccus Confuzus Interruptus  este o boala aflata in continua ascensiune, manifestata la nivel psihologic si emotional, care ataca in mod radical flacaii cool aflati in floarea varstei si a tineretii perpetue. Manifestarile specifice acestui sindrom se caracterizeaza prin: retard emotional – incapacitatea de exprimare afectiva- tulburari de comportament, pierderea meoriei de scurta duarata, egoism acut si indiferenta maxima. Flacaii afectati de sindromul occus Confuzus Interruptus  sunt dislexici sentimental .

Sindromul Coccus Confuzus Interruptus  este o boala a secolului nostru cu care segmentul feminin (neurologico-sentimentalo-afectiv normal) se confrunta de la iesirea din bloc, la serviciu, pe strada si in cel mai rau caz acasa, favorizata de incapacitatea de comunicare, frica de esec, incapacitatea de implicare, ocluzia sistemului de valori si alte astfel de mutatii genetice.

Simptomatologie

Sindromul Coccus Confuzus Interruptus este favorizat de o serie de alte afectiuni psihologico-angoaso-sentimentale de genul “Cocosareala acuta “ ,  Frustrita acuta sau Impresionismus Infantilis  si/sau de expunerea pacientului la afectiune si atentie feminina.

– Inversarea reflexelor normale, astfel incat accesele de afectiune sau atentie sunt interpretate ca semne ale prostiei

–  Modificari severe de comportament si de conduita – de la un comportament responsabil poate trece in mod spontan la un comportament de tipul  Je mén peste , fara un motiv concret.

–  Nonconformism stramb

–  Aroganta extrema

–  MOMELITA – principiul momelii aruncate la timpul potrivit, menit sa intinda pe sarma nervii feminini aflati in raza de actiune a flacaului confuz.

–  FLAPSITA – principiul flapsurilor menite sa dezorienteze adversarul

–  Grave tulburari psihice – un simptom consacrat si unic al acestei boli fiind Principiul puzzle-ului feminin. Astfel,  fiecare prezenta feminina din viata flacaului confuz are un rol binedeterminat de o activitate specifica planificata pe zile, luni si chiar ani. Aceasta schema lucrata cu cea mai mare finete ii asigura pacientului iluzia ordinii in dezordine si a echilibrului sentimental

–   Zgarcenie atroce atunci cand vine vorba de atentie si in special afectiune

–  Poligamie temperat continentala

–  TOPORITA – principiul datului cu bota in balta  sau cu mucii in fasole (atunci cand ti-e lumea mai draga).

–  Autosabotaj pe termen lung – de la capitolul ce-si face omul cu mana lui –  flacaul confuz isi asigura o tinerete de carton asortata cu sentimente de plastic .

Sindromul Coccus Confuzus Interruptus  este o boala contagioasa doar in randul segmentului cocosaresc, ce intinde la maxim nervii segmentului feminin(normal) Din cauza simptomului sau preponderent – adolescenta tarzie-  sindromul  Coccus Confuzus Interruptus  se mai numestre si boala copilului intarziat

In concluzie, pentru persoanele feminine mentionate la inceputul prospectului, sfatul medicilor, prietenilor, astrologilor, vecinilor, bunicilor, colegilor de serviciu si pana si a doctorului Andrei 9595 este “Feriti-va de Magarus”!

Sindromul Galinaceea Torticollis | Cititi cu atentie prospectul

NOTA: In limbajul popular “gaina lesinata”

Prezentare

Sindromnul Galinaceea Torticollis este o boala autoimuna manifestata nivel psihologic si sentimental, des intalnita in special la fiintele umane de sex feminin, slabe de inger, cu puternice  slabiciuni masculine, copilarii instabile, incapatanari acute si orgolii supraponderale. Manifestarile specifice acestui sindrom se caracterizeaza prin autosabotare, denaturare a realitatii, scaderea respectului de sine, rabdare dusa la extrem si alte astfel de mutatii genetice.

Sindromul Galinaceea Torticollis se manifesta fara sa tina cont de varsta, tara, continent, culoare a pielii sau religie (cu cateva mici exceptii) . In prezent se cunosc doar cateva remedii impotriva acestui sindrom si exista doar cateva cazuri de recuperare in proportie de 100 % prin exercitii extreme de vointa, noroc, izolare, plecare din tara, mutare in padure, schimbare de sex sau, in cazurile cele mai fericite, intalnirea cu Fat –Frumos.

Simptomatologie

Sindromul Galinaceea Torticollis este favorizat de o serie de alte afectiuni sentimentalo-psihologico-tembeloide de genul “Sindromnul Mama ranitilor”, “Sarmanul”  s.a sau de contactul si expunerea indelungata cu/la persoane incapabile de a se exprima emotionale.

–  Implicatii cardiace si respiratorii – accelerarea ritmului cardiac si a respiratiei pana la sufocare;

– Tulburari psihice – puternice halucinatii cu privire la fiinta masculina cu pricina.Sindromul cauzeaza stregerea tuturor aspectelor negative din memorie si exagerarea calitatilor de la nivelul de purice la cel de elefant, transformarea defectelor in calitati, argumentarea, intelegerea si iertarea conduitei imbecile a persoanei de sex masculin;

–  Tulburari de valori – se inverseaza ;

–  Modificari de comportament, astfel incat dintr-o persoana isteata si amuzanta puteti devenii o “gaina lesinata” cu trei cuvinte in lexic si un neuron retardat la fara frecventa;

– O invazie de fluturi descreierati in stomac si alte mii de stoluri si sticleti pe care victima ii prinde in fiecare secunda a fiecarei zile;

–  Imobilizare la pat cu ochii in tavan si creierii maioneza;

–   Scadere in greutate a respectului de sine;

–   Blocaj emotional si gestic;

–   Stare de prosteala acuta, amorteala a neuronilor, golire a creierului de idei;

–   Incapacitate de sintetizare si formulare a unor fraze coerente;

–  Exacerbarea analizei profunde si a tuturor celorlalte aspecte prezente in mediul domestic al individului cu pricina;

–   Exacerbarea calitatii de detectare a fostelor prezente feminine in spatiul domestic al individului;

–   De asemenea, sindromul cauzeaza o invazie de hormoni needucati si zeflemitori;

Indicatii terapeutice

Desi sindromul Galinaceea Torticollis cauzeaza leziuni grave la nivel cardiac si psihologic exista posibilitatea de recuperare. Tratametul pentru eradicarea acestui sindrom incepe cu indelungi dezintoxicari: Messenger ignore, Facebook unfriend, block updates, stergerea numarului de telefon si chiar masuri drastice precum taierea cablului de internet sau distrugerea rooter-ului, in cazurile mai grave. De asemenea, se recomanda parasirea domiciliului pe termen lung, party indelungat si a lot of dating.

Desi in cele mai multe cazuri sindromul Galinaceea Torticollis  este pasager, exista victime care au “tarait motanul” si pana la doi ani.

Coming up next:  Sindromul Coccus Confuzus Interruptus sau Sindromul Cocosului Dezorientat

Cu Miorita la Psiholog

Daca v-ati intrebat vreodata de ce sunteti tristi, ingandurati si de ce nu pesimisti,  nu va nelinistiti, nu este vina voastra e doar a neamului.

Intr-un moment de profunda epifanie, marcat de  masa de pranz, am realizat ca trasatura de baza a poporului roman,  nu este nici ironia, nici eroismul, nici inspiratia poetica ci setea (de nestins) de tristete continua. Si daca pana in momentul de fata un suna nici un clopotel in cutia craniana si nu pica nicio fisa, ma simt obligata sa fiu mai explicita.Image

Atunci cand intr-o zi insorita, totul merge struna  si te surprinzi razand cu gura pana la urechi, intelepciunea populara ancestrala, carpato-danubiano-pontica iti trage doua palme si iti aminteste ca “nu faci a bine”; trage-ti trei scuipati in san si revizuieste-ti atitudinea, ca nu se stie ce osanda te asteapta dupa colt, oricum “Ce ti-e scris in frunte ti-e pus”. In cazul asta un te mai stresa sa ai aspiratii foarte inalte “soarta”decide totul (si de cele mai multe ori este tragica) plus de asta razvratirea este cu totul inutila, principiul de baza al existentei ignoranto-imbecila nu piere niciodata, deci tine minte “Capul plecat sabia un-l taie”(!!!)

Si daca te nenoroceste la psihic vreun sef nervos sau te-ai pricopsit cu vreun vecin  jerky, nu te stresa sa scapi de ei  pentru ca o sa le duci lipsa. Filosofia ancestrala ti-o spune verde-n fata “Rau cu rau, dar mai rau fara rau”. Asa ca, de ce sa te plictisesti de atata bine cand viata poate fi atat de tumultoasa, ca doar „Râsul e frate cu plânsul”  (Nota pentru mine: don’t give up!).

Ei si cand vine vorba de “visteria” personala, argintii mioritici sunt la mare adapost, caci “Ai, dai, n-ai. Ia nu da, să vezi cum ai”.  Mai mult decat atat,  seria ghinioanelor tale banesti va incepe dupa primul deget,  stim doar ca “Daca dai cuiva un deget iți ia toată mâna”. Si oricum ar fi, de ce sa te straduiesti sa faci fapte bune cand “Nici o fapta bună nu scapă nepedepsita!”

Si daca vrei un test rapid al prieteniilor tale (imaginare  sau nu) nu te chinui cu principii, valori sau alte avioane, filosofía ancestrala iti da un sfat extrem de practic, “Prietenul la bani se cunoaște”. Nu te teme, prietenii sunt oricum doar niste cunostinte direct proportionale cu influenta pe care o au in comunitate, “interesul poarta (mandru) fesul”. Mai mult decat atat nu cauta sa iti  faci multi prieteni, caci ruda lui Burebista s-a rugat intens sa-l “fereasca Dumnezeu de prieteni, caci de dusmani se fereste si singur”.Nu te stresa nici cu familia, “branza este peste tot pe bani” .

Ei si daca te pun “fortele intunericului” sa te apuci de iubit (fiinte umane) sa vezi tu cum filosofia mioritica e mai tare decat doctorul Andrei 9595. Daca nu stiai pana in prezent, relatia voastra este bazata  in totalitate pe o mare minciuna, caci “Adevărul se spune la despărțire”, asa ca un te mai obosi “Sa despici firul in 4” cand oricum fatalitatea sade linistita dupa colt, “De ce îți este frică, de aia nu scapi”. Nu te hazarda degeaba cu povesti despre Feti-Frumosi, alea au fost niste rataciri ale unor scriitori aflati in stare de ebrietate. Nu te stradui sa iti gasesti perechea, ca ti-o  faci cu mana ta: “Dragostea e ca o doctorie: dacă e prea multă te omoară” si plus de asta “Din prea mulă iubire se întâmplă lucruri neplăcute”, mai ales daca n-ai nimerit-o din prima, caci “Dragostea dea 2-a oară e ca apa chioară”. Continuand sub dictonul mioritic “Dragoste cu pacoste”, te informez ca un trebuie sa depui prea mult efort pentru cel/cea de langa tine, nu este singurul/singura de pe planeta, stai linistit, te asigura intelepciunea populara ca “După tramvai și după femei /barbati să nu fugi niciodată”. Stimate doamne si domnisoare, va informez ca filosofia populara carpato-danubiano-pontica va uraste rau de tot si va considera “Un rau necesar”. Mai mult decat atat, le dezvaluie testosteronilor mioritici, un secret de nebanuit: “Femeia nebătută e ca moara neferecată”. Dar un va dezamagiti,  reteta barbatului perfect pentru dumneavoastra zace tot in filosofía populara. Daca erati confuze pana acum in alegerea criteriilor  barbatesti  este IMPETUOS NECESAR sa stiti ca “Un bărbat adevărat are argint la tâmple, aur în pungă si otel unde trebuie”.

La capitolul munca lucrurile nu sunt atat de tensionate. Conform pincipiului “Las-o bah ca merge-asea”, nu te  rupe in figuri, “Mulți văd, puțini cunosc”. Mai mult decat atat, “reteta marilor succese” , rezida din “pauzele lungi si dese”. Si apoi de ce atata stres si munca, legea compensatiei nu functioneaza pe taramul acesta magic, astfel ca “ Cine e harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i lenes si chiuleste are tot asa.” Daca totusi iti propui sa faci treaba, nu uita doua principii de baza: “Fă-te frate cu dracul până treci lacul” si-apoi “Cine-mparte, parte-și face”. Si uite-asa in tara noastra, ne propunem zilnic sa facem “ din cacat, bici” ( da de cele mai multe ori ramanem la nivelul 1 )

Daca ati experimentat macar o data in viata una dintre situatiile expuse in randurile de mai sus, inseamna ca sunteti roman. Daca apar manifestari neplacute, mutati-va in padure sau fugiti din tara!

M-am intors….

–  La o tara in care a comunica se rezuma doar la a cere si a ordona,

–   La tramvaiul care inca se clatina pe sine,

–    La drumuri proaste, gropi si creiere albe,

–     La inflatia de toparlani,

–     La apartamentul meu ceausist de pe colt,

–     La o tara in care aerul e contaminat cu frustrari si angoase,

–     La prejudecati si emulatii imbecile | La o tara cu tineri de 80 de ani,

–     La oportunitati mioritice de tranzitie | La visul unei nopti de vara pierduta (care de fapt era toamna),

–    La patul meu irezistibil de inconfortabil | La noptile de vara de pe balconul meu  cu vedere la vecini,

–     La camera mea unde cresc mereu cu low light, high quality music

–     La sentimente ingropate in ciment | La asteptari mult prea mari pentru un razboi atat de mic,

–     La muzica mea si a ta,

–     La prieteni  vechi, noi, existenti, inchipuiti sau modificati genetic,

–     La tine | la nimic,

–      La ce-ar fi fost sa fie | La plimbarile tomnatice-n copou,

–      La rasetele cu colega | La cafele al naibi de feministe,

–      La ceea ce stiam ca nu o sa mai fie | La ceea ce urmeaza,

–      La romanian dream-ul libertatii mele ancestrale | La pepiniera mea de vise, avioane si sticleti,

–      La prea multe cuvinte | La albul peretilor mei interiori,

–       La blogul meu care un e blog.

Remember Ceausescu…

 

Daca va apuca nostalgia vreodata si va amintiti de noptile ceausiste la lumina lumanarilor si randurile de haine pe care le purtati ca sa nu inghetati in propriile case iarna, va invit pe la mine. La mine in cartier, nu a fost inca revolutie, Ceausescu si regimul sau restrictivo-exterminator se simte prin toate tevile caloriferului, in bezna de pe scara si apa rece care curge in loc de apa calda.

Ca sa fiu mai precisa, astazi la mine in cartier, mai exact pe strada Hanciuc a avut loc „ziua remember Ceausescu”: inca de dimineata s-a intrerupt curentul electric, intre timp s-a dus apa calda, mai pe dupamiaza s-a dus dreq si caldura iar apa rece facea a criza, taraind din robinete. Am incercat sa ma adaptez situatiei, am apucat sa fac o baie cu apa calduta la lumina lumanarilor, care m-a congelat. Am profitat de ultima farama de civilizatie ramasa in laptopisetul meu Gigel, cu speranta ca in maxim o ora va fi remediata problema curentului electric, ca doar suntem tara membra UE. Gigel a decedat in cele din urma dupa indelungi resuscitari:( .

Am ramas si far’ de Gigel, telefonul mai avea doar o suflare (deci nu il puteam utiliza pentru activitati de recreere) iar la vecinul nu puteam sa bat la usa pentru o farama de curent electric pentru ca nici el nu avea. Am stat vreo jumatate de ora intr-o liniste pe care nu am auzit-o de multa vreme si mi-am adus aminte de lampa lu’ bunica cu gaz pe care o pastrase cu sfintenie de pe vremea raposatului. Cum lampa e si ea raposata, mi-am aprins arsenalul de lumanari si m-am gandit ca singura solutie este sa plec de acasa (si ulterior din tara). Am sters-o intr-un loc in care exista curent electric si internet, cu speranta ca la intoarcere se vor rezolva problemele existentiale,  cu care ne confruntam cativa locatari din vreo 3 blocuri.

Dezamagirea mi-a fost mare cand pe scara, in loc de bec cineva pusese o lumanare de botez. Am ajuns acasa unde situatia era critica: fara curent electric, telefon, internet, apa calda, caldura si foarte putina apa rece. Singura speranta a fost gazul(pe care nu l-au intrerupt de data asta) asa ca ne-am adunat in bucatarie ca boschetarii, cu toate hanoracele si puloverele din sifonier pe noi facand haz de necaz. Ne-am retras apoi in Igu-uri, unde ne-a cam inghetat ranjetul pe buze. Mi-am pus un fular si gluga de la hanorac si m-am bagat in pat sub plapuma si vreo doua paturi. M-am gandit ca poate administratia municipala s-a gandit ori sa economiseasca pe timp de criza, ori sa ne conserve mai bine, ori sa ne pregateasca pentru unda magnetica din 2012 ori sa ne aminteasca faptul ca poate fi si mai rau.

Ma simteam ca intr-un  documentar despre comunismul romanesc, in fig, la lumina lumnarilor cu Europa Libera pe fundal… si cand incercam eu asa  sa retraiesc istoria, pac si curentul electric, fix cand ma obsnuisem cu traiul apropiat de limita existentei. Ca sa nu ne luam nasul la purtare, a venit doar curentul electric nu si celelalte. Asa ca citez din folclorul hazului de necaz comunist:   

                                     „Afara-i frig,  in casa-i frig

                                       Deschid fereastra larg si strig,

                                      Iti multumesc iubit partid ca m-ai calit!!!!!” 

Ho Ho Ho Hoooooly crap!

…….cam asa imi vine sa urlu in fiecare dimineata, de vreo luna incoace….nu, nu, nu am greturi de dimineata, desi daca apuc sa ies din casa ma pricopsesc cu greturi toata ziua.Motivele sunt pe cat se poate de „rosii” si impopotonate, care mai de care mai kitchos….ati ghicit…sau nu: -> ma omoara sarbatorile… cu zileeee!!!

Nici bine nu au scazut gradele din termometre ca Primaria s-a gandit sa ne blagosloveasca din nou cu minunatele ornamente luminoaso-kitchoase, pe care le-au montat cu o luna inainte, ca sa le procesam pana la  Craciun.

Cel mai tare imi violenteaza privirea vitrinele magazinelor, care sunt ornamentate “din avion” cu cate doua ghirlande de beteala si cate o instalatie luminoasa aranjata intr-o forma ….fara forma. Astfel, marea majoritate a vitrinelor, indiferent ca reprezinta fatada vreunui magazin fitos, arata ca o bodega de tara(europeana de altfel). Anul asta insa a venit cu o noutate, la fel de dezastuoasa. Magazinele care “adapostesc” si comercializeaza …chiloti( sau marog lenjerie inima) au renuntat la beteala sau alte ornamente si au transformat vitrinele in imaginea perfecta a unui cub de striptease dar cu tematica exclusiv de Craciun. Asadar, daca treceti pe minunatul Bulevard Stefan cel Mare (si Sfant pe deasupra) pune-ti mana la ochii copiilor si feriti batranii, pentru ca  o sa vedeti o serie de manechine cu tanga si sutiene rosii, ornamentate cu blana (alba nu va speriati) asortate cu aripi  sau aureole care mai de care mai pompoase…. un fel de “catwalk”  mioritic dupa modelul american Victoria’s secret (care in cazul de fata s-ar putea numi Miorita’s secret :->)

Ei si daca asta nu era de ajuns, prin magazine, daca indraznesti sa intrii, nu se poate sa nu il auzi pe Porky Fuego “ficiring” Irina Loghin, cantandu-si arborele genealogic si bradul de Craciun (asta cand face pauza Hrusca). Apropos de magazine, cine are curaj sa se aventureze, sa isi ia la pachet si niste nervi de rezerva, pentru ca in ciuda crizei, romanii au iesit in haite la cumparaturi, se calca in picioare si nu au scrupule cand vine vorba de ultimul produs ramas, fie ca e  caltabos sau hartie igienica. Apropos de caltabos, sa nu va puna “fortele intunericului” sa mergeti in hipermarketuri ca va trebui sa va luati un scaunel si un termos ca sa rezistati la coada. Romanii inca descopera avantajele capitalismului, asa ca sunt afectati in masa de un “consumatorism salbatic”(mai ales cand vine vorba de mancare) soldat de cele mai multe ori cu un portofel mai subtire, un “matz” mai gros, barbati cu burta (si chelie chiar la 30 de ani), sau copii supraponderali. De asemenea, odata cu aparitia mall-urilor, femeile s-au reorientat, asa ca in timp ce cozonacii se coc …la Carrefour, ele mai atrag o raita pe la standurile cu “bulendre” care mai de care mai varzoase si de proasta calitate. Reuniunea de familie se face la etajul cu fast-food, unde de obicei partinti isi indoapa copii aflati, cei mai multi, pe calea cea buna catre obezitate. Eeeei si toata lumea ajunge acasa fericita: nevsta cu bulendrele ei in “trend”, barbatul cu burta plina de junk-food(dar cu caltabosul la pachet, fabricat tot la Carrefour) si copilul fermecat de frumusetile si „cultura” deosebita a mall-ullui

Randuri de cupluri isi cumpara, de asemenea si isi masoara“iubirile” (tot prin mall), mimand la fiecare colt recunostinta si bunavointa, nu de alta da nu vrea nimeni sa fie singur de sarbatori, indiferent de cat de mare este  “scroafa care zace decedata in papusoi”.

And like my “ Inner Guru” says: Ignorance is bliss!

Ei si daca peisajul nu era complet, se mai adauga pipitze extaziate cu fesuri de mos craciun(bleah!), ultime strigari la superoferte de fraiereala, hartie igienica cu mos Craciun si miros de scortisoara, spray-uri cu miros de brad, o gramadenie de mailuri cu sfaturi idioate,  ornamentele hidoase din Piata Unirii (alta poveste horror), nameti si tramvaie deraiate.

cu traista-n bat in Vest! episodul 2 – PARADISUL

      Am ajuns in final in inima Peninsulei Iberice, o metropola care in ciuda faptului ca este viu “colorata” si extrem de dinamica nu este deloc obositoare.A doua zi am “luat-o deja la picior” in conformitate cu itinerariul meu pe care l-am realizat minutios de acasa. Am inceput cu Palatul Regal, un edificiu imens, dovada vie a regalitatii spaniole si actuala resedinta oficiala a regelui Spaniei Juan Carlos (desi acesta nu o utilizeaza). Palatul este inspirat de schitele realizate de un domn Bernini pentru constructia Louvre-lui din Paris (evident).Bineinteles la intrare ne “incanta simturile” un acordeonist “ compatriot de-al nostru, cu “Barca pe valuri”.

061___Madrid_Palacio_Real__Royal_Palace_

 P1180325

Edificiul are o curte interioara imensa unde are loc schimbul de garzi in fiecare miercuri. Palatul este grandios si parca astepti  in orice moment ca dintr-un colt sa apara, in tinutele specifice timpului, regele cu alaiul sau si sumedenia de servitori.Cred ca ar fi o idée interesanta ca in palatele astea supraveghetorii sa fie imbracati in functie de epoca pe care o prezinta.

P1180329

Cum regele era putin plecat si nu am apucat sa bem o caféa 😀 am vizitat camerele principale, colectia de armuri si arme si in final farmacia regala.Trebuie specificat faptul ca palatul este decorat cu lucrari ai unor artisti precum Velazquez, Caravagio sau Goya (sunt mai multi da pe astia i-am retinut). Aaa si de asemenea am vazut o impresionanta colectie de arme si armuri si singura colectie completa Stradivarius pentru cvintet de coarde (de instrumente nu de varianta) din lume. Din camerele principale merita  mentionata camera tronului,  salonul festiv,  camera de portelan sau cea orietala….enjoy

ES_-_Madrid_-_Palacio_Real_-_Sala_do_Trono

 

 banqueting%20Hall%20in%20Madrid%27s%20Royal%20Palace

 

ArmeriaPalacioRealMadrid

 

Am incheiat turul cu farmacia regala si ne-am instalat confortabil intr-un bistro chiar in apropiere de palat, unde spre marea mea surprindere un meniu complet nu depasea 10-12 euro.Bistro-urile sunt intime si primitoare, se pot comanda  atat mancaruri traditionale cat si obisnuite, servirea este impecabila si ai mereu sentimentul de “duminica in familie” (fara nici un fel de legatura cu Raduleasca).Bineinteeles pentru temerari in ale gastronomiei, pe langa bistrouri sunt presarate restaurante cu specific, mexican, chinezesc, indian , arabesc etc.

  Nu mai tin minte (spre rusinea mea ) cu se numeste localul, dar stiu ca ne-am pus burtile la cale si am savurat un meniu destul de cuminte, fara chestii exotice, pentru ca mai aveam drum de batut. Ne-am conversat de asemenea, sorbind dintr-o sangria, cu o familie de americani, care spre marea mea mirare erau extrem de manierati (cred ca erau mormoni ceva).

Desi ne lovise in plin boala porcului (somnul de dupa masa) ne-am facut curaj si am plecat mai departe, mai ales ca strazile micute te imbie sa bati berbunca de dimineata pana seara, pentru  ca in fiecare moment al zilei au un farmec aparte. Ratacind printre stradutele astea simpatice am gasit pe bunicul sau strabunicul masinii mele preferate, mini cooper. Daca stie cineva din ce an este bijuteria asta sa imi spuna si mie

 P1180355

Dupa ce am “tras in poza’ piesa de muzeu am hoinarit mai departe catre Templul de Debod, un monument egiptean reconstruit pe teritoriul iberic, in urma unui cadou facut de seful statului Egiptean la un  anumit moment din istorie  (bineinteles ca nu stiu care) omologului sau spaniol.

P1180363
Ne-am plimbarit si ne-am odihnit in parcul imens ce inconjoara templul si am decis sa punem capat acestei prime zile de batut berbunca.Trebuie specificat ca daca este vorba de vizitat muzee sau in orice caz edificii culturale, mai mult de doua sau maxim trei intr-o zi nu este indicat sa treceti in itinerariu.De asemnea este indicat sa va deplasati cu mijloace de transport de suprafata, pentru ca arhitecura madrilena este grandioasa.

A doua zi am dedicat-o muzeului Regina Sofia, unde pentru cei interesati exista expuse lucrari sub semnatura Dali, Miro, si Picasso (bineinteles printre multi altii). Am avut onoarea sa vizitez colectia Dali  si din nou spre surprinderea mea, am aflat ca se poate fotografia insa fara blitz. In consecinta iata una dintre lucrarile care mi-a placut: este vorba despre „Amintirile femeii copil”

P1180377

Muzeul Regina Sofia necesita insa mai mult decat o zi pentru a fi vizitat serios, deoarece este IMENS. Drept urmare pe holuri exista banci cam peste tot, iar in curtea interioara sa nu va speriati (ca mine) daca vedeti oameni intinsi pe banci, nu sunt boschetari !!!! sunt vizitatori care se odihnesc pur si simplu. Aaa da era sa uit, amatorii de senzatii tari, pot urca cele 4 sau 5 etaje cu un lift NUMAI din sticla.

Am vizitat cam un sfert din muzeu, ca nu ne-au tinut picioarele si nici materia cenusie mai mult si am trecut “parleazul” spre gara Atocha, cea mai tare gara posibila din Lume. Inauntrul acesteia exista o sera imnesa astfel incat ai impresia ca te afli intr-o padure tropicala .

atocha-01 

Dupa primele doua zile de “visiting” intens am decis sa fac o pauza, asa ca am lancezit diminetile prin cafenele, dupamiezile in bistrouri si am dormit ca purcelu Gigel.

Avand in vedere timpul scurt, dar si faptul ca am mai vizitat o parte din edificiile importante ale Madridului acum vreo 2 anisori, am decis sa fug la mareeeee !!!!

NOTA : Constiinta nu ma lasa sa nu  mentionez ca in Madrid trebuie vizitate neaparat atat muzeul Prado ( unde exista o impresionanta colectie Velasquez dar si lucrari de Rembrandt) cat si parcul Retiro si plaza Mayor.De   asemenea  in comunitatea madrilena exista orase istorice si o seama de palate, amprente ale regalitatii spaniole (precum Toledo sau Escorialul) pe care neaparat trebuie sa le vizitez  si eu data viitoare:D

 Am fugit cum spuneam la mare, in restul vacantei mele scurte, mi-am tratat reumatismele la soare, mi-am incantat privirile cu “bastinasii” ( ohoo si ce bastinasi),  am batut terasele, am baut cocktail-uri adevarate, am fumat narghilea si am petrecut nopti pe malul marii. De asemenea am mancat toate orataniile de pesti, m-am “cazat” intr-o livada de lamai unde mirosea a prajituri si am tras (doar) un shoping de nevoie (strict de nevoie :D), m-am bronzat in sfarsit si m-am certat rau cu nisipul ala bagacios.

  In concluzie  “mamaie si-a facut de cap”! 😀

P1180530

Si daca vreti sa simtiti soarele in crestet si marea gadilandu-va la talpi, va las cu prietenul meu Paco de la Lucia 😀

Cu traistan-n bat in vest ! – PRIMUL EPISOD

Dupa doi ani de munca asidua pentru tara popor si mai ales viitor, mi-am luat traistra-n bat, laptopisetul, costumatia de drum pe care a pregatit-o cu minutiozitate cu vreo luna inainte, un pachet de optimism si un teanc de ziare si AM PLECAT IN VACANTA! Destinatia – Madrid.

A urmat o noapte nedormita, calcule inutile si paguboase bagajul facut pe ultima suta de metrii si nervi intinsi pe sarma, dupa care am pornit la drum catre minunatul aeroport Otopeni de pe care ulterior mi-am luat zborul atat la propriu cat si la figurat :D.

Am plecat asadar cu noaptea in cap, m-am instalat la ferestra, mi-am proptit castile in urechi si m-am asezat confortabil in scaun. Dupa  vreo jumatate de ora de drum am constat ca am intepenit si am facut promoroaca la nas, deoarece nenea soferu cred ca intr-o viata anterioara a fost eschimos: la 4 dimineata ne-a bagat in nas un aer conditionat de ni s-au intepenit creierii. Doamna de langa mine, avea deja turturi la borul palariei de paie, iar eu cu promoroaca la nas o faceam pe contorsionista in incercarea de a ma incalzi macar cat sa pot supravietuii drumului.

Dupa aproximativ 7 ore, am coborat din aisbergul pe roti si am intrat in incinta aeroportului cu gandul de a-mi gasi un loc in care sa vegetez vreo doua ore pana la decolare. Am facut o tura de aeroport si m-am “cazat” intr-o cafenea unde spre marea mea fericire am gasit wireless gratiiiss!!!Am intrat pe net si am dat repede ultimele detalii de drum prietenilor care impacientati au crezut, ca nu mi-a sunat ceasul dimineata si am pierdut avionul. Vesela si vioaie am comandat o cafeluta sa nu adorm cu capul pe masa. Am butonat fericita pana cand mi-a venit nota si am facut infarct : o biata cafea mica m-a costat peste 10 lei noi, deci fac un apel disperat, NU mergeti in cafenelele din aeroport ca va chelesc de bani iar wireless este in tot aeroportul(stupid me)

Eeeeh si in final am ajuns in avion dupa ce am citit toate versiunile crizei din toate ziarele pe care le-am gasit. Mi-am cautat locul linistita cand am observat ca este ocupat de o doamna foarte sigura pe ea, cu niste ochelari kitch-osi pe cap (“neaosha”de-a nostra desigur). Era ferm convinsa ca ala este locul ei  si se uita la mine nervoasa mai sa imi arunce intre ochi teancul de reviste “Povestea mea”. I-am aratat calm ca locul dumneaei este mai in fata si m-am instalat in sfarsit in locul meu de la ferestra(mai bine nu se putea). Nici nu apuc sa injur bine prostia romaneasca: o alta doamna, din neamu lui Cervantes de data asta, cu narile umflate precum un taur de corida,  revendica nervoasa tot locul meu atat de mult ravnit.  In sfarsit s-a linistit si doamna, dupa ce am facut-o pe GPS-ul inca o data. Am decolat  sub atenta indrumae a stewardeselor si a doamei de la microfon, care ne explica intr-o engleza “de balta” toate detaliile legate de zbor. Relaxata, cu un ranjet pe moaca (precum un bolnav de nervi care si-a luat sedativele) asteptam cu nerabdare sa vad cum se face lumea din ce in ce mai mica sub privirile mele, sa imi zambeasca frumos stewardesa,  si bineinteles deseeeertul pranzului. In ciuda asteptarilor mele inalte ( si a pretului de-a dreptul picant ) Taromul a fost atins rau de criza si material si psihologic. In consecinta stewardesele mai aveau putin si ne turnau cafeaua in brate, ne tranteau mancarea de cap si in final ne-ar fi dat si un branci pe usa, de la peste 1800 de metrii altitudine. Apropos de mancare, eu care asteptam sa fiu intrebata care imi sunt preferintele legate de meniu, m-am trezit cu o gramada de orez si trei bucatele de carne de pui, intr-o casoleta minuscula, mai rau ca la cantina saracilor. Peste toate astea, la desert NU mai exista prajitura!!!!!!!!!! (adica marog nu mai exista desert). Trecand peste meniul de criza am observat stupefiata alaturi de doamna de langa mine, ca au fost eliminate pana si servetelele umede; mama ei de criza!!!

In ciuda meniului si tratamentului de criza aplicat de Tarom- cel putin pe ruta Bucuresti-Madrid- am avut placerea sa intalnesc ( spre marea mea mirare) si romani fericiti, care sfidand criza, erau la a nu stiu cata vacanta, dupa ce vazusera jumatate de lume. Asa cum era de asteptat a fost un zbor extrem de placut, presarat cu discutii interesante, bun simt si umorul debordant al doamnei Carmen din Brasov (respect!)

Am ajuns in final in civilizatieeeeeee!!!!! Am coborat in aeroportul imens si cum romanii sunt mereu la coada cozii, terminalul cu zborurile romanesti este ultimul(adica S cine stie alfabetul pricepe). Asa ca drept pedeapsa (ca suntem romani) trebuie sa mergem prin aeroport juma’ de ora,  sa trecem  vreo 4 benzi, o sumedenie de scari rulante si ulterior sa luam si metroul, pentru a ajunge in sala de unde ne recuperam bagajele. Drumul lung (mai exact mersul cu metroul)dar si  faptul ca in tara noastra e aproape imposibil sa te sescurci pe undeva, ii terifiaza pe multi romani ajunsi peste hotare, iar entuziasmul si siguranta mea debordante, i-a determinat pe cativa compatrioti sa se adune in jurul meu, pentru a-i “pastori” catre bagaje. In cateva minute, eu, ca paduchele in frunte, mergeam cu vreo 10 persoane dupa mine, dadeam din maini si explicam constiincioasa ca exista peste tot indicatoare (luminoase si colorate chiar) pe care scrie iesire. Atata de sigura si entuziasmata eram  incat o doamna m-a intrebat daca nu sunt ghid sa ma angajeze). Am ajuns in final  la cules de bagaje. Eu mi-am schimbat imediat “setarile” am intrat pe „pilot automat” si in propriul fus orar in care timpul oricum nu conteaza 😀 

urmeaza episodul doi…..

 

 

in da’ club: generatia Daniela Crudu, Nikita si Virinel

Dupa mai multa vreme decand am iesit la pensie, m-am gandit sa fiu si eu din nou  cool si sa ies in weekend in da’ club, in amintirea vremurilor de alta data (mai exact din tinerete) cand aveam o conditie fizica si psihica mult mai buna. Asa ca mi-am abandonat ora mea de somn, am lasat pe alta data filmul de seara, am scormonit prin sifonier vreo ora ca sa ma imbac pana la urma tot cu ceva nepotrivit, m-am cocotzat pe troape, mi-am pus masca de club si cerceii de rigoare. Dupa ce metamorfoza a  fost completa, am chemat un taxi si am coborat tantos catre ceea ce ar fi trebuit sa fie girls night out. Inceput de drum bun: taxiul a venit cand si mai ales unde trebuia iar taximetristul NU era un mosh  imputit.

Ajungem in faimosul club de fitze, imi trag mersul specific leganato-tantos (fara mersu asta nu iti dau drumu la usa :)) si intram in atmosfera clublui care nu era inca incendiara, deoarece nu bause lumea destul. Ne-am agatat de un redbull sa ne mai animam si am inceput sa cautam din priviri persoane cunoscute (sau nu :P). Trebuie sa recunosc faptul ca impactul cu atmosfera de club a fost un pic deranjant pentru o pensionara ca mine,  astfel ca muzica imi spargea timpanele iar luminile ma chiorau mai tare decat sunt

Scanand teritoriul am avut surpriza sa observ ca femeile (care de fapt cele mai multe sunt fetiscane de 16- 17 ani ) se imparteau in doua mari categorii : femei foarte frumoase (modelul Daniela Crudu) si femei foarte urate (modelul Nikita), prima categorie fiind mai numeroasa insa (slava Domnului!) Asa ca mi-am delectat privirea si mi-am calcat nervii in picioare cu silfide care mai de care mai bronzate si blonde care defilau in pantaloni scurti si cu decolteuri pana la genunchi, bineinteles prin fata meselor de bashtani.

Cea de a doua categorie mi-a deranjat grav colecistul, avand in vedere ca munti de shunci se revarsau de prin decolteuri dezgustatoare sau rochii si fuste mult prea scurte pentru aceste fiinte supraponderale. Trebuie sa fac in consecinta, un apel disperat catre domnisoarele care poarta fie lucruri multe prea stramte pentru gabaritul lor, fie foarte largi, astfel incat arata ca un tanc. Deci fetelor va rog cumparati-va oglinzi, chiar mai multe si daca se poate si putin bun simt  si bun gust!!!

Revenind la faimosul club, trec peste peisajul feminin polarizat, concentrandu-mi atentia asupra peisajului  masculin. Ma uit in stanga in dreapta, poate poate imi clatesc si eu ochii mei obositi de munca, bolnavi si batrani cu un strop de tinerete si poate cine stie, dau peste vreun tip interesant (desi sansele erau de-a dreptul subnutrite). Am continuat aruncatul cu privirea, atat cat ma tineau “farurile”(se intelege ca mi-am lasat ochelarii acasa) dar spre deznadejdea mea am dat in mod constant peste porkusori mioritici, cu burti  si tricouri mulate, minori entuziasmati de parca ar fi cucerit Everestul, jmenari care fumeaza in coltul gurii si se uita la femei de parca ar fi toate traseiste, disperati care se dau jmenari, si multe alte mutatii dinastea genetice. A! era sa uit, mai este o categorie in plina ascensiune, cea a moshuletilor frustrati (modelul Virinel)care isi plimba reumatismele si hemorizii prin cluburi,  defiland tantosi cu parul grizonat printre fufe blonde.

Dupa ce am observat ce fauna ma incojoara, mi-am aminitit ca am iesit sa ma distrez, m-am gandit ca redbull-ul ala nu ma ajuta cu nimic, asa ca mi-am luat inima in dinti, m-am intors la bar si  am dat comanda de putina buna dispozitie, care se mai numeste si votka-orange. M-am spijint de bar, amarata de personajele desprinse din Gargantua si Pantagruel care ma tot inghionteau. Providenta mi-a dat un bonus, si a pus la bar un baietas foarte simpantic, care desi nu  era brunet (a observat prietena mea) era dragut.

Activitatea din cluburi, se desfasoara dupa niste reguli nescrise si are Trei faze: In prima faza lumea in general este treaza, femeile sunt toate puse la punct, inca miros a parfum si practica toate ritualul defilarii. Defilarea se realizeaza de la un capat la altul al localului (ritual valabil si pentru barbati).Dupa ce a fost scanat teritoriul, se trece la a doua faza, se ia prima bauturica, frecvent asociata cu un energizant, si daca se intalnesc persoane cunoscute (sau nu neaparat) se relizeaaza bisericutele. Aceasta este faza in care lumea interactioneaza si socializeaza la un nivel superficial. In cea de a treia faza, lumea nu mai este la fel de treaza, barbatii au mult mai mult curaj, se trece la o socializare mai profunda, care se lasa in cel mai decent caz cu schimbul de numere de telefon .Intr-un cuvant, pot exprima cel mai bine atmosfera din club, printr-o sintagma pe care o folosea o matusa draga  mie: “CUPLERAI” mama!

Revenind la mine, o totala necunoscuta intr-o mare de personaje colorate, antipatice si sufocante, am incercat sa pornesc o conversatie cu prietena mea, dar am constatat ca nu ma tin plamanii sa tip la urechea ei ce vroiam sa ii transmit, asa ca m-am limitat in a privii in jur si a da nervoasa dintr-un picior. M-am infipt in paharul meu, a carui continut, din pacate pentru tanarul dragut de la bar, era extrem de diluat dar concentrat ca pret. Cu alte cuvinte, am baut o apa chioara cu foarte multi bani.

Am revenit la un alt redbull in fata caruia am inceput sa ma plictisesc teribil, dupa ce prietena mea a fost rapita in discutii de un tanar fasolar, de altfel medic stomatolog, dar cu scuzele de rigoare asta imi exprima fata lui.

M-am hotarat sa ma deplasez pana la toaleta, ca sa nu intepenesc si mai ales dupa cele doua redbull-uri si lesinatura aia de votka orange.Bineinteles la toaleta se face adunarea haitelor de pipitze, care isi fac itinerariul si trec in revista bashtanii din local (am auzit eu cu urechiusele mele, sa moara capra vecinului!).Am constatat de asemenea ca vestimentatiunea mea (mai office ce-i drept) aleasa timp de o ora si calcata cu sudoarea fruntii la peste 30 de grade afara, era muuuult prea decenta si se preta mai degraba la un cocktail. Ma asteptam in orice moment sa ma strige vreo fufa: “hei mamaie ti-a trecut ora de culcare!”

Eh, m-am tarat inapoi  sa ma plictisesc alaturi de redbull-ul meu, atenta sa nu imi rup gatul pe troapele mele care alunecau pe podeaua lucioasa, mai ales ca se facea si economie la lumina.

Nici bine nu am ajuns, ca un tanar la reducere asa, pe la vreo 1,60si ceva, s-a postat in fata mea si se uita insistent de parca as fi fost exponat. M-am facut ca nu il observ, ma gandeam ca are probleme cu vederea, dar piticul tupeist nu s-a miscat vreo juma de ora din fata mea. In spatele meu, vreo doi cred ca venisera direct de la prashit in club si au uitat sa isi schimbe vestimentatia de camp.

Atmosfera a devenit din ce in ce mai sufocanta si mai plictisitoare pentru mine, o pensionara veritabila, iar piciorushele mele chinuite mai aveau doar o suflare.

M-am hotarat in final sa ma retrag la depou, mi-am pregatit mersul leganato-tantos si din rasputeri am iesit din mirobolantul club. Am sarit intr-un taxi urgent si de bucurie ca am scapat i-am lasat taximetristului aproape jumate din suma pe care am platit-o pentru drumul in sine.

Am revenit in vizuina mea de pensionara, am pus pe fundal un Café del Mar, mi-am relaxat piciorushele chinuite si am concluzionat: ori am imbatranit eu ori a inebunit lumea ?!!