Arhiva | O alta categorie RSS for this section

F.R.I.E.N.D.S

 

„Am avut prieteni, prieteni adevarati, amici, colege, colegi de clasa.Era placut.Persoane de care eram legat(a).Dar timpul, departarea, minciuna, inclinatia pe care o au unele plante de a se crede adulte crescand, egoismul, lasitatea, orgoliul, spiritul serios, ranile tacute, facute si primite, loviturile imbracate in zambete si indiferenta, din pricina tuturor acestor daunatori, nu mi-a mai ramas astazi niciunul.Si nu e trist.Faptul ca asta nu e trist este poate trist, dar, in sine, nu e trist. Nu mi-as dori prieteni care nu rezista presiunii timpului si vietii.

………

Nu exista o ruptura brutala, nici certuri dramatice, prieteniile noastre se sfarsesc natural, fara tipete, fara ciocniri vizibile. Putin cate putin, firele care ne leaga se taie, sunt atat de numeroase incat nu ne dam seama; sunt fire de par prin care curge un amestec din sangele nostru.Intr-o buna zi ne dam seama ca legaturile capilare sunt desfacute: prietenii nostrii au devenit ceilalti.Oameni „

Fragmentul este extras dintr-o carte draga mie, mai exact „O perfecta zi perfecta” scrisa cu maiestrie si multa „simtire” de  Martin Page. Sunt sigura ca tema abordata si expusa atat de clar si concis, pune punctul de pe I-ul multor experiente (triste) ale celor mai multi dintre noi (pamantenii:P ).

Anunțuri

Za’ List

 

Dupa indelungi cugetari(nocturne sau diurne), experiente placute sau neplacute si alte desene animate am ajuns la cateva concluzii existentialiste extrem de eficiente si destul de ambitioase pentru subsemnata (a.k.a the laziest girl in town).Deci cum spuneam:

 

 

Mesaje de „Dincolo”

2 10, 2 10,  legatura directa Madrid- Iasi, message in a bottle de pe meleaguri iberice:

Prima luna din experimentul vestic Madrid the land o choice :)) = MOJITOS + BAD school + GOOD friends + PARTY + HIGH prices+  HANDSOME guys :->

Sfaturi:

– daca vreti sa va masurati neconventionalitatea sau nonconformismul e bine sa veniti aici, veti fi surprinsi cat de conservatori sunteti

– daca v-ati saturat de prejudecati si vreti sa luati o pauza, aici este locul potrivit pentru o vacanta

– mancati cat puteti de mult fructe de mare, sunt ieftine si buuuuneee(doar asociate cu bere sau vin alb de Rioja)

– aici este patria Mojito-urilor asa ca profitati

– daca vreti sa faceti scoala pe bune, mergeti in UK

– daca vreti sa cheltuiti muuulti bani, de asemenea, veniti aici

– daca vreti sa vedeti baieti frumosi, va dau acelasi sfat

Mutagii genetice cauzate de „clima”

– am inceput sa imi iubesc universitatea Al. Ioan Cuza

– am inceput sa uit limba romana (aproape intentionat)

– am invatat sa fac fata etichetei de „roman” (chiar cu brio as putea spune)

– am desfiintat garderoba de iarna mai repede

– am intinerit un pic gaina batrana

 

Viata pe un peron …

De la capitolul „Oameni care gandesc, ce-ar fi sa facem si noi la fel” citez cateva randuri (si idei) remarcabile dintr-o lucrare pentru care trebuie pusi serios  neuronii in miscare: Viata pe un Peron – Octavian Paler

DECALOGUL unei vieti pe un peron

  1. Sa astepti ORICAT
  2. Sa astepti ORICE
  3. Sa nu iti amintesti orice, nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent
  4. Sa nu numeri zilele
  5. Sa nu uiti ca orice asteptare este provizorie chiar daca dureaza toata viata
  6. Repeta ca nu exista pustiu, exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim
  7. Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui care nu indrazneste sa spere singur
  8. Daca gandul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic
  9. Binecuvinteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist
  10. Aminteste-ti ca Paradisul a fost sigur intr-o grota

…am pus langa Decalog o alta foaie de hartie pe care am scris cu litere mari: IREMEDIABILA E NUMAI GRESEALA DE A TE LASA STRIVIT

Cea mai greu de urmat e porunca a treia…….

OMUL…nu exista omul decat in tratatele de filosofie care se multumesc cu abstractiuni.Am priceput ca traiesc intr-o miciuna aurita…in realitate exista mai multe feluri de oameni: Omul-Calau, Omul-victima, Martorul-Om care se amuza, Martorul-Om indiferent care nu aude sau care pleaca pentru ca nu ii place spectacolul….si exista si Omul care se REVOLTA, dar nu il poti vedea intotdeuna. Il coplesesc Martorii din care se aleg mereu si Calaii si Victimele, pentru ca Spectacolul trebuie sa mearga fara oprire.

Asa a esuat pasiunea mea pentru frumusetea umana, abstracta.

Smulgeti-va mastile de sticla!!! …A devenit pasiunea mea sa smulg masti de sticla. Lumea e plina de masti de sticla, te uiti si nu le vezi. […]Doi indragostiti se saruta si nu simt. Mama isi creste copilul si odata cu obrazul lui creste si masca de sticla. Aceste masti NU SE VAD.Fiecare isi vede de viata lui, sub clopotul de sticla.

Blogging la dublu by Any & Ank

 

Ana-Maria: 

Daca ma stii pe mine si o stii si pe Anca sau ne-ai auzit vreodata vorbind pe strada (tare, ca asa vorbim noi) stii ca, pe langa baietii frumosi si destepti, ne plac Grey’s Anatomy si House MD si ne uitam la comedii romantice si mai stii ca inainte de asta, prin anul III, dar uneori si acum ne uitam la Fetele Gilmore. Si stiu, pentru unii e laim sa te uiti la asa un serial, dar pe noi ne umple de optimism si ne face pofta de cafea. Si cand mai vorbim pe mess, mai primesc cate o replica „stai ca se cearta Rory cu Paris.” Si am vazut serialul asta de atatea ori incat probabil stiu si motivul pentru care se cearta fara sa intreb.

Anca:

Si daca ne stii si ne auzi pe strada vorbind ca nu ne-a placut bluza ta astazi, sa stii ca nu avem nimic cu tine personal. Pur si simplu nu ne putem abtine si nu putem sa vorbim incet. Anyway, we’re sorry.

Daca ne vezi prin oras carand un morman de carti sau un laptop inseamna ca mergem sa savuram cultura in natura. Mai exact, mergem in Gradina Botanica sa citim sau sa lucram, desi de cele mai multe ori nu prea ne iese treaba asta, dar intentiile ne sunt mai mult decat nobile. De asemenea, daca ne vezi pe cate una dintre noi in fata unui bancomat agitandu-ne extaziate de parca am fi  castigat la Lotto, inseamna ca a intrat bursa pe card (sau, mai nou, salariul). Asta inseamna ca in urmatoarea jumatate de ora o sa ne vezi la Mall stand la coada la cinema, cu cateva doze de hidrocarburi in brate, la vreun film cu happy end si cu un protagonist HOT. (asta dupa ce ne-am luat, just in case, vreo doua bluzite ca tot sunt aproape si e lichidare de stoc)

Si daca ne stiti de ceva timp sau sunteti prin Iasi de mai mult timp, poate ne-ati vazut rosii la fata si sufocandu-ne in sala 2 de la BCU sau in sala de la Filosofie. Nu, nu era un atac de panica, randeam doar de zulufii colegului din fata.

Si pe aceasta cale  ii rugampe fostii nostrii colegii sa nu se supere daca au ramas cu nickname-uri datorita inspiratiei noastre divine, incepand de la Adam si Eva, continuand cu Familia Flinstone, Luceafarul si Mos Craciun. 2 10 2 10, Randunica, aici cuibul!!! Ne pare rau si pentru colegul despre care am crezul juma’ de an ca este “pe invers” – poate ii zambeam mai frumos la orele de engleza, iar colegului Schizo ii uram si acum terapie intensiva. De asemenea, colegului Interactiune ii dorim activitate intensa. Faceam alegie la povesti despre periute si chei, iar pe vremea noastra Pinocchio se imbraca de la Versace, Porcu nu zbura, dar era “nobil”. PS: Copiutzele dauneaza grav sanatatii. “si anume”.

 

New Image21

 

Ana-Maria:

Si daca ne prinde a doua zi povestind prin bucatarie, inca n-am epuizat toate subiectele.Asta pentru ca in facultate stateam de dimineata pana’n noapte prin copou, la ore, la biblio, la balena, la cantina sau prin parc iar acum abia ne mai vedem o data, de doua ori pe saptamana si nici atunci uneori. Dar avem planuri de viitor.

Anca:

Eu ma gandeam ca o sa vii la mine, la Madrid sau la Londra. Eu am sa lucrez intr-o firma de publicitate, am sa stau intr-un apartament modest (o sa fiu la inceput, se intelege) adica mai mic, dar oricum dragut, intr-o zona cu verdeata,  fara „intristare si suspin”:). deci o sa vii la mine si o sa avem o cafenea draguta in colt, unde o sa bem cafeaua dimineata si o sa mancam ceva dulce. O sa mergem la shopping si o sa luam cina intr-un restaurant dragut din primul meu salariu, care nu o sa fie foarte mare, again, se intelege.

To be continued some-sunny-day….

Cu traista-n bat in vest! Episodul 3 – INFERNUL

Asa cum era de asteptat, ca orice lucru bun care tine putin, vacanta mea s-a terminat la fel de repede. Mi-am tarat astfel reumatimele de la soare, m-am dezlipit de narghilea, m-am “cules” de pe terase si am decolat catre minunatul tinut mioritic.

M-am imbarcat cu o mare durere in suflet, am tras o raita pe la duty free am baut o cafeluta la Starbucks si mi-am luat zborul. Ma consolam cu gandul ca totusi aproape 4 ore  din calatoria mea le voi petrece intr-un mediu civilizat. Asa ca  m-am relaxat mi-am proptit castie in urechi si mi-am adunat gandurile gramata, pregatita sa le disec pana la ultimul detaliu si sa le ordonez. Nici bine nu m-am pus pe gandit ca m-am trezit cu picioarele vecinei din spate la nas, de parca mergeam cu “rata” la Cucuietii din Deal sa culegem porumbul. Am crezut ca este un cosmar dar am constatat stupefiata,  alaturi de colega de suferinta din dreapta, ca mioritica din spate se descaltase si isi proptise picioarele intre scaunele noastre. Nedumerite cu ce gresisem sa ii mirosim individei “potroacele”, ne-am intors si i-am aruncat o privire taioasa nesimtitei  in speranta ca se va simtii si isi va lua picioarele de sub nasul nostru. Mutatia asta genetica nu era prevazuta insa cu bun simt asa ca nu s-a deranjat si parea ca noi ii invadam meditatia transcedentala cu privirile noastre insistente. Am continuat sa ne holbam la hibridoida mioritica, pana cand am inceput sa auzim din spate niste aprecieri plastice de era sa ni se usuce urechile instant si sa ne sara pe geam bunul simt. Ne-am afundat in scaune si ne gandeam cu groaza ca la iesire sigur ne alegem si cu un ochi vanat.

Nervozitatea se pare ca plana si peste echipajul Tarom, asa ca cei doi stewarzi de la bord aveau niste spasme, de parca sufereau de sindromul Tourette. Am inteles insa repede de ce mai avea putin si ma lua si pe mine cu facaletul nenea stewardul cand am iesit sa fac o vizita la “cabina” ca ma chema natura: atmosfera cat de cat civilizata din  interiorul avionului (Boeing 737) fusese transformnata de compatriotii mei mioritici intr-o sala de asteptare de autogara postdecembrista. In consecinta doamnele si domnisoarele alea bine din aeroport se descaltasera si se intinsesera pe scaunele ramase libere ca la ele in sufragerie pe canapeaua plusata (sau din piele, depinde de caz). Alta doamna bine tragea sa rupa de clanta de la usa toaletei iar alta pentru ca nu stia sa inchida  usa toaletei, a intrat peste ea un domn. Sa nu ii uitam insa nici pe cocalarii cu trucouasele lor mulate care se uitau insistent la orice individa care trecea pe culoar ca la friptura bine preparata, dupa o zi de sapat la porumb.

Am fugit repede la locul meu de unde nu m-am mai miscat pana la destinatie. Am aterizat  in final pe minunatul aeroport si am coborat uitandu-ma mereu in urma, sa nu imi prinda vreo poaca mioritica din spate, ca i-am jignit “potroacele” cu privirea mea insistenta. Nici bine nu am iesit, ca au inceput sa se napusteasca asupra mea o serie de indivizi, care se pare ca vroiau ceva de la mine, dar nu am inteles pentru ca vorbeau toti odata. In principiu am crezut ca ma confunda, dar ulterior mi-am dat seama ca dansii erau de fapt taximetristi, care mai aveau putin si ma luau pe sus, ma bagau masina si plecau, numai ca sa ma cheleasca de niste bani. M-am hotarat sa ii ignor dar metoda nu a avut nici cel mai mic folos, asa ca m-am plimbat cu un alai dupa mine pe la birourile de informatii, unde (in lipsa de indicatoare) cautam in disperare statia de autobuz ca sa pot ajunge la Gara de Nord.

Bineinteles mi-au fost date niste informatii eronate, asa ca m-am plimbat cu vreo doi taximetristi dupa mine un sfert de ora in jurul aeroportului, ca sa descopar in final statia la demisol.Pentru a ajunge insa la demisol, trebuie luat un lift care pe langa faptul ca este extrem de mizerabil, vine din jumatate in jumatate de ora. In consecinta am coborat cu toate bagajele in spate vreo doua etaje si am gasit in final statia. Am incercat in zadar sa aflu orarul acestor autobuze de la domana sictirita de la bilete, care mai avea putin si ma scuipa intre ochi pentru ca an deranjat-o. Am asteptat jumatate de ora autobuzul si am ajuns in final in gara de Nord. Acolo am mancat cu noduri ceva la Mac pentru ca deja imi filasera laptopul vreo doua cormorance.

Am ajuns in final acasa, cu arzatorul gand sa fac o baie fierbinte si sa ma culc. Nu am avut insa acest privilegiu pentru ca apa calda nu curgea Mi-am BAGAT ….bani la CEC, la toate bancile si institutiile financiare posibile, picioarele in orice se pot baga, am trimis la “origini” si CET-ul cu tot cu administratie publica si m-am culcat in speranta ca dimineata totul va fi mai bine. Dimineata spre disperarea mea nu aveam nici apa rece, nici calda si nici lumina…….and I say Romania is my country….damn!!!

19main

Un pas inainte???

Ce inseamna de fapt experienta de viata, la care ravnim cu totii la inceput de drum,  si cu care ne bat la cap parintii in repetate randuri. Pusa la loc de cinste, acesta „experienta de viata” se traduce printr-o serie de reguli nescrise ale relatiilor interumane, care ne transforma treptat in mici monstrii ai societatii dominati de rautate si indiferenta. Inveti astfel pe parcurs  ca:

Pe toata lumea doare la 5 metrii in spate de tine

Ca nimeni nu iti va recunoaste calitatile decat daca ti le pui pe o pancarta si o legi de gat

Ca prietenii sunt doar exceptii iar restu – s doar interese comune

Ca nu exista scrupule cand vine vorba de interese

Ca numarul de fetze de la „lada cu zestre” sunt inepuizabile

Ca egoismul este litera de lege peste tot

Ca prostia si rautatea fac o” Casa de Piatra”

Ca intotdeauna calitatile se compenseaza cu defecte

Ca nu iti face nimeni un compliment decat daca are vreun interes

Ca trebuie sa ai intotdeauna un As in maneca pentru oricine

Ca prezumtia de „inofensivitate” a fiecarui om  este  doar un ideal

Ca indiferent de situatie si context, te nasti, traiesti si mori SINGUR!

Oricat as vrea sa cred ca aceasta „experienta de viata”  este utila, nu pot decat sa raman cu un profund sentiment de degradare umana 😐